1. Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi deprinde mâinile la luptă, degetele, la bătălie,
2Sam 22.35
Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă. ;Ps 18.34
El îmi deprinde mâinile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. ;SMS

2. Binefăcătorul meu şi Cetăţuia mea, Turnul meu de scăpare şi Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu!
2Sam 22.2-48
El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu. ;SMS

3. Doamne, ce este omul ca să iei cunoştinţă de el, fiul omului ca să iei seama la el?
Iov 7.17
Ce este omul, ca să-Ţi pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, ;Ps 8.4
îmi zic: Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă? ;Evr 2.6
Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau fiul omului, ca să-l cercetezi? ;SMS

4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.
Iov 4.19
cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme! ;Iov 14.2
Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră. ;Ps 39.5
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire) ;Ps 62.9
Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare. ;Ps 102.11
Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba. ;SMS

5. Pleacă cerurile, Doamne, şi coboară-Te! Atinge munţii, ca să fumege!
Ps 18.9
A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui. ;Isa 64.1
O! de ai despica cerurile şi Te-ai coborî, s-ar topi munţii înaintea Ta ;Ps 104.32
El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă. ;SMS

6. Fulgeră şi risipeşte pe vrăjmaşii mei! Aruncă-Ţi săgeţile şi pune-i pe fugă!
Ps 18.13-14
Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină şi cărbuni de foc. ;SMS

7. Întinde-Ţi mâinile de sus, izbăveşte-mă şi scapă-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,
Ps 18.16
El Şi-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; ;Ps 144.11
izbăveşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!… ;Ps 69.1-2.14
Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa. ;Ps 54.3
Căci nişte străini s-au sculat împotriva mea, nişte oameni asupritori vor să-mi ia viaţa; ei nu se gândesc la Dumnezeu. – (Oprire) ;Mal 2.11
Iuda s-a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s-a săvârşit o urâciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin. ;SMS

8. a căror gură spune neadevăruri, şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.
Ps 12.2
Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută. ;SMS

9. Dumnezeule, Îţi voi cânta o cântare nouă, Te voi lăuda cu lăuta cu zece corzi.
Ps 33.2-3
Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi. ;Ps 40.3
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. ;SMS

10. Tu, care dai împăraţilor biruinţa, care ai scăpat de sabie ucigaşă pe robul Tău David,
Ps 18.50
El dă mari izbăviri împăratului Său şi dă îndurare unsului Său: lui David şi seminţei lui pe vecie. ;SMS

«Capitolul 143 capitolul 144 din 150 Capitolul 145»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: - - - - -